Tinere român, e timpul să iei taurul de coarne

Anul terminal al facultății mă aduce frecvent în ipostaza de a discuta despre țară, planuri de viitor , care mai sunt posibilitățile unui tânăr de a se afirma în România, dorințele noastre (de a mai rămâne și de a da din coate acasă) și calea pe care o putem urma după terminarea studiilor.

 

            Din păcate, condițiile slabe din domenii precum : educație, sănătate, infrastructură, economie (în opinia mea, pilonii bunei funcționari ai unei societăți cât de cât stabile și sănătoase) – acționează ca un catalizator și ajută pe repede înainte pe cei mai mulți dintre noi spre a lua o decizie cu privire la viitor: aceea de a anula orice șansă cu privire la România și de a îmbrățișa diaspora. În ultimii doi, trei ani aceasta a fost principala mea frământare : de ce un număr atât de mare de emigranți, dacă nu suntem expuși unei zone de conflict militar ? Ce scârțâie într-atât de mult  încât să fim o țară divizată peste tot în lume ? De ce se atacă tocmai elementele de baza ale unui stat : familia și credința neamului ?  

 

            Este cunoscut faptul că realitatea înconjurătoare este lăsata de Dumnezeu ca având două componente : partea materială – cea palpabilă, pe care o putem observa cu ochiul liber, o putem atinge, modifica și manevra după bunul plac și partea cea mai importantă – cea spirituală, nevăzută, căreia din păcate îi acordăm din ce în ce mai puțină importanță. Una din concluziile la care am ajuns, punându-mi rând pe rând toate întrebările enumerate mai sus este aceea că noi ca neam, ca popor român, suntem jucați pe degete și atacați tocmai în punctele cele mai slabe, asupra cărora cu greu avem control : în punctele nevăzute, în punctele spirituale. Și de ce spun asta ? Fiindcă se încearcă anestezierea noastră în tot locul și ceasul. Se încearcă adormirea conștiinței și uniformizarea noastră într-un stil robotic, fără să ne mai punem mințile la contribuție și să ne întrebam dacă mersul lucrurilor este unul bun (și ceea ce se poate face în acest sens). Ni se injectează prin principalele surse din mass-media știri și informații pompoase, care uneori promovează tocmai persoanele pe care nu ni le-am dori ca exemple. Ni se aduc la cunoștință discursuri pseudo-patriotice având ca obiectiv gâdilarea simțului auditiv dar din păcate ca și efect, îngreunarea bunei funcționari a celui digestiv.  Ni se îndreaptă atenţia către tot felul de lucruri inutile, fără de care putem trăi în pace și tihnă și se încearcă mușamalizarea tocmai acelora care atentează la siguranța și bunăstarea poporului nostru prin emiterea de ordonanțe de urgență cu titluri grele care ar necesita dezbatere publică intensă, blocarea unor proiecte de lege care ne-ar ușura viețile tuturor, s.a.  Iar noi dăm crezare tuturor celor auzite și fără să mai verificăm și alte surse ne continuăm indiferenți viețile în liniște, lăsându-i pe aleși să își facă treburilor lor. De ce prinde bine la public acest stil de prezentare a informațiilor iar românul de rând le crede, fără alte întrebări suplimentare ? Nu mai trăim printre oamenii de odinioară, care își purtau singuri de grijă, care își știau drepturile dar mai ales îndatoririle de îndeplinit față de societate, ca să poate emite mai apoi pretenții.

 

            Consider că scopul cel mai important al românului creștin-ortodox și al romanului în general a fost întotdeauna acela al FAMILIEI : formarea, întreținerea și bunăstarea acesteia. De aici începe, cred eu, și atacul cel mai crâncen împotriva poporului român : destabilizarea familiei. Totul îmi pare că un scenariu bine pus la punct :

 

  • Înrăutățirea condițiilor economice – > automat scad condițiile de trai, nucleul familial se divizează : bătrânii rămân în sate cu pruncii, adulțîi prin străînătate în marea majoritatea a cazurilor, pentru a putea face față din punct de vedere financiar iar tinerii aleargă și ei unde văd cu ochii. Când apar astfel de situații, ce curaj să mai oferi unui om aflat la 20 și ceva de ani, fără experiență de viață, spre statornicia unei familii și eventual, stabilirea acesteia în România ?

 

  • Scăderea calitățîi serviciilor medicale – > se descurajează populația cu privire la speranța unui sistem medical stabil de care poate beneficia în caz de necesitate și astfel începe să își caute soluțîi preventiv : pe unde se poate, se semnează asigurări de sănătate cu mediul privat iar pe unde nu, Dumnezeu cu mila.

 

  • Carențe uriașe în sistemul educațional : fiind un domeniu de care mă lovesc zilnic, pot spune pe scurt : teorie, teorie, teorie. Sistemul nostru actual de învățământ nu este unul care să ne antreneze în dezvoltarea de abilități și aplicarea imediată a lor. Facem atât pe parcursul studiilor preuniversitare și superioare, exerciții repetitive de memorare : cine reține cel mai mult, e deștept, ia 10 iar celălalt de lângă dacă nu reușește să învețe pe de rost o cantitate industrială de informații, e catalogat ca fiind veriga slabă și etichetat ca fiind mediocru sau prost. S-au desființat pe repede înainte școlile de arte și meserii iar acum toată România tânără e obligată să aleagă între două posibilități : ori fac toți facultăți și devin medici, ingineri, preoți, doctori, arhitecți, dezvoltatori IT, s.a, ori pleacă într-un alt spațiu geografic care e capabil să le aprecieze poate abilitățile unui bun electrician, ale unui bun sudor, lăcătuș, instalator și tot așa.. De asta un număr tot mai mare de tineri demotivați, fără o perspectiva clară de viitor, care se regăsesc pe băncile unei facultăți din necesitatea de a face și ei ceva și cam atât. Lipsa de consiliere în carieră și lipsa unor centre educaționale care să încurajeze și practicarea unor meserii ne taie aripile ! Și poate nu toți avem curajul și tăria de a caută mai departe calea noastră și rămânem la pământ, în loc să fim în văzduh, să zburăm pe aripile tinereții.

 

  • Atacul și dezinformarea cu privire la Biserică – cu siguranță fiecare dintre noi a auzit de cel puțin un accident aviatic celebru. Acest lucru a făcut însă ca încrederea oamenilor în aparatele de zbor să scadă ? A făcut cumva ca transportul aerian să fie afectat până la dispariție ? Nici pe departe. Unele păreri ale opiniei publice au tendința de a se canaliza doar asupra cazurilor izolate ale unor episcopi căzuți în ispită, ale unor preoți rătăciți în anumite momente și mai ales asupra construcției Catedralei Mântuirii Neamului – privită că un mare rechin devorator de fonduri publice, care ar putea fi folosite în modernizarea spitalelor în opinia unora. Nici nu se aduce cumva aminte despre feţe bisericești precum pr. Nicolae Tănase și Mihail Jar – îngeri printre oameni, care au ridicat pe picioare adevărate comunități de ajutorare ale copiilor aflați în nevoie, la Valea Plopului respectiv Bănceni. Nici nu se pomenește despre monahi precum pr. Hrisostom Filipescu sau Savatie Baștovoi – care prin scrierile dumnealor ne ajută foarte mult, învățându-ne sufletele pribegite să meargă înainte chiar dacă e întuneric. Se încearcă destabilizarea încrederii în Biserica și în mădularele acesteia, dar partea frumoasă este că în timp tocmai această instituție blamată, a rezistat eroic asupririlor și prigoanelor. Să apărăm credința cât de mult putem ! Căci atunci când ne doare pe dinăuntru, mergem și căutăm ajutor în Biserica și nu la unii demnitari care deţin funcţii în aparatele reprezentative ale statului și care lupta atâta timp cât sunt la putere, împotriva românului de rând.

 

În faţa acestor greutăți, cum ar putea România să prospere fără că familiile să fie fericite și să prospere ? Timpul parcă s-a comprimat iar expresia cea mai folosită de noi tinerii este « Nu am timp, alerg mult » și nu ne mai luăm niciun răgaz pentru a ne asculta gândurile și inima. Cred că și noi ne-am speria de ceea ce am găsi acolo. Timpul petrecut în trafic, în mijloacele de transport în comun îl folosim pentru a testa și perfecționa poziția « Ghiocel » : în picioare sau așezați dar cu capetele și privirile aplecate spre ecrane, pentru a consulta pulsul lumii virtuale. Întorcându-se spre case, pornim televizoarele – să facă zgomot în casă, să nu ne simțim singuri. Ne e frică să mai rămânem doar noi cu noi înșine, cu gândurile și ideile noastre ! Și nu, nu este o boală cu care ne naștem. Ci este o boală care ni se injectează puţin câte puţin, fără să ne dăm seama, tocmai pentru a nu putea privi și asculta lucrurile cu adevărat importante care ar fi de reglat la cele ce ne înconjoară. Cu ajutorul acestui haos descris mai sus se destabilizează familia, la nivel invizibil pe termen scurt dar vizibil și cu efecte catastrofale pe termen lung. Copiii cresc fără părinți, bătrânii își dau silința să crească pruncii cum pot dar se sting ușor pe dinăuntru știind că vor sosi zilele în care vor pleca și micuţii de lângă ei și cine le va mai alina bătrânețile atunci?

 

De către cine sunt comandate toate acestea și de către cine pot fi și schimbate ? De către SISTEMUL POLITIC, cu toate componentele sale centrale și locale. Sunt perfect de acord că schimbarea începe cu fiecare dintre noi, că noi trebuie să fim exemplele vii ale schimbării în lume dar fiind sinceri, melodiile după care joacă tot poporul sunt compuse de către Guvern și Parlament. Soarta educației se poate schimba doar prin măsuri de la nivel înalt. Soarta sistemului medical se poate schimba doar prin măsuri de la nivel înalt. Soarta infrastructurii și a economiei se poate schimbă prin măsuri stimulante de la nivel înalt. Natalitatea poate fi încurajată la fel prin măsuri care să vină în ajutorul tinerelor familii, de către cei aflați la putere.

Dacă pe copilași îi speriem cu BAU-BAU, pe tineri îi speriem pronunţând cuvântul POLITICĂ. Nu avem o educație în acest sens și ne este silă să ne apropiem de acest domeniu, tocmai datorită faptului în care este pus în practică în România. În schimb, trebuie să înțelegem că depindem de politică. Și eu și tu și cel din Oradea și cel din Vatra Dornei și cel din Satu Mare sau Constanța. Atâta timp cât lăsam microbii să se înmulțească, nici nu vom reuși vreodată să curățăm organismul (patria) de către infecția care tinde să dea în septicemie, în stilul în care evoluează « bucătăria » internă.

În ultimii ani aproape că am și uitat de existența Parlamentului sau  a Guvernului sau a partidelor politice ca și entități, ca și structuri de sine stătătoare fiindcă atenția ne-a fost captată de către persoanele care s-au identificat cu acestea în mod deosebit însă, de cele mai multe ori, negativ. Cu toate acestea, trebuie spus vehement : NU INDIFERENȚEI ! Nu trebuie să ne retragem sub cochilii spunând că nouă nu ne pasă, să facă ce vor, oricum de 30 ani este la fel și nu se mai schimbă nimic. Trebuie luptat până la obținerea rezultatelor dorite dacă într-adevăr ne pasă! Fiecare atât cât poate! Chiar dacă suntem sătui de folosirea politicii şi a instituţiilor statului în obţinerea de foloase personale. Chiar dacă suntem sătui de nepotisme şi de promovarea în funcţii cheie ale unor persoane uşor influenţabile. România are nevoie în fruntea ei de politicieni cu educaţie reală şi solidă, cinstiţi, buni diplomaţi, buni manageri şi vizionari – care să fie capabili să aştearnă pe hârtie dar să şi aplice planuri de ţară care să ne facă mândri în orice secundă că suntem români.

Chiar îmi doresc să sosească ziua în care fiecare dintre noi să fie mândru de politica românească, de agricultura românească, de produsele româneşti; de ce? Fiindcă ne-am deprins nişte obiceiuri tare toxice de a critică şi denigra tot ceea ce este şi provine din România. Dar pentru toate acestea, este nevoie de o revizuire că la carte a clasei politice româneşti.

De fiecare dată la alegeri aud în jurul meu pe stradă: “Pfaa, nu ies din casă. Pe cine să votez? Tot pe aceşti hoţi?”. Dacă ne dorim să avem pe cine vota, trebuie să creăm această clasă. Noi cei tineri mai ales. E necesar să lăsăm la o parte prejudecăţile de genul: “Nu mă implic în mocirlă. Nu mă implic eu în politică. Nu vreau să îmi pătez imaginea”.

Şi nu, nu e necesară implicarea noastră tot în cadrul unor partide deja existente şi care şi-au pierdut total încrederea electoratului. Sunt atâtea formaţiuni care îşi propun idealuri frumoase şi măsurabile care aşteaptă să li se alăture oameni de nădejde.

 

Tu ce crezi? Este importantă implicarea tinerilor în politică? Dacă eşti tânăr, ai fi dispus să îţi dedici o parte din timp sectorului politic? Dacă nu, care sunt provocările care te împiedică să faci acest lucru?

 

 

Comentarii

comments

Da un share sa vada si prietenii tai !

Fabian Popovici Written by:

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *