De cine să ascultăm? Sau despre cum putem folosi înţelepciunea în favoarea noastră.

Îmi imaginez viaţa precum un carusel de « Montagne Russe » datorită faptului că uneori avem momente în care urcăm pante cu greu, dar într-un final ajungem în vârf. Apoi când credem c-am reuşit, coborâm înapoi la vale cu o viteză năucitoare de care nu ne dăm nici noi seama, pe tot felul de cărări şerpuite şi întortocheate. Cam aceasta e realitatea, deşi de multe ori am vrea s-o creionăm altfel. Ceea ce vreau să subliniez prin această idee nu este faptul că viaţa este grea, ci modul în care reacţionăm şi cum ne pregătim pentru aceste etape este vital.

 

Făcându-mi mai devreme un mic rezumat asupra gândurilor din cursul zilei de astăzi, mi-a tresărit dintr-o dată în şirul de idei bunicul. Un om simplu, drăgăstos, care avea drag de ţară şi de neam. Un vârstnic cu o inteligenţă emoţională covârşitoare. Ştia să te ia când te simţea că nu erai într-o stare tocmai bună, ştia să toarne puţin balsam peste rană şi să te ia de mână să te plimbe, arătându-ţi că viaţa nu se opreşte niciodată în jurul unui eveniment, ci viaţa este un proces continuu de creare şi descoperire a sinelui.

 

Mi-a zis el odată, într-una dintre confesiunile noastre de acasă, aşa : « Să ţii cont în viaţă de sfaturi, să asculţi şi să destupi bine urechile. Să te sfătuieşti întotdeauna cu cine trebuie, nu cu cine crezi tu ». Simţeam că doreşte să-mi transmită ceva important, însă despre adevărata însemnătate a vorbelor îmi dau seama acum. Ce avea să-mi spună totuşi ? Să întreb brutarul despre pâine, doctorul despre sănătate, preotul despre credinţă şi spiritualitate, bancherul despre bani, ciobanul despre oi, bucătarul despre mâncare. Şi niciodată bancherul despre mâncare, doctorul despre pâine sau brutarul despre sănătate.

 

Fiecare dintre noi are menirea sa în viaţă, drumul pe care şi-l construieşte. Avem nevoie de îndrumare astfel încât să reuşim să ieşim la liman, să vedem luminiţa de la capătul tunelului. Este de o importanţă vitală să avem maturitatea necesară de a cere sfaturi, de a urma modele şi de a nu crede că le ştim pe toate. Trebuie însă să ne consultăm în funcţie de necesităţile noastre, cu oameni care au expertiză şi rezultate în ariile respective. Punctez foarte bine acest aspect căci în general, noi românii, suntem buni la toate : medicină, sport, construcţii, politică, credinţă, investiţii şi aşa mai departe. Numa’ de propriile ogrăzi, de propriile gânduri şi vieţi nu ne ocupăm îndeosebi.

 

Să nu judecăm deci pe ceilalţi şi să ne căutăm pentru propriile parcursuri oameni înţelepţi şi dispuşi să ne ajute cu un sfat sau o vorbă bună la nevoie. În încheiere, vă las cu un gând transmis de către unul din bunii mei prieteni : « Urmează sfaturi, preia modele, dar nu-ţi fie frică să-ţi trăieşti propria poveste ».

Comentarii

comments

Da un share sa vada si prietenii tai !

Fabian Popovici Written by:

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *