Femeia? Elixirul vieţii.

Cum putem oare denumi cât mai frumos cu putinţă femeia? Personal, prefer a-i zice    „ zâmbetul lui Dumnezeu pe Pământ „ , aşa cum cu multă înţelepciune a afirmat părintele Constantin Necula. Ce este ea în fond? De ce i se dedică atât de multă atenţie? Zeci de mii de scrieri şi sentimente. Citeam la un moment dat că nu se face pentru justiţie câte se fac pentru surâsul unei femei. Ce este această magnifică făptură, a cărei compoziţie încercăm s-o înţelegem dar ajungem s-o iubim?
Ce este femeia? Un cântec? O poezie? Un elixir? Un mister? O binecuvântare? Un parfum? O privire? O strălucire? O mângâiere? Sau poate un dar dumnezeiesc?

Un fior rece îmi străbate şira spinării. Inima începe să-mi bată precum tobele unei fanfare în plină desfăşurare. Sângele începe să prindă viteză la auzul acestui ceresc concept: femeia! Într-adevăr ceresc!! În braţele cui ne îngăduie Dumnezeu să deschidem pentru prima dată ochii? Cumva într-ale celei care ne poartă cu atâta dragoste în trupul ei vreme de nouă luni? Cumva într-ale celei care mai apoi ne hrăneşte cu iubire tocmai de la sânu-i?

De ce nu te dezmierdăm pe tine, femeie, spunându-ţi mai des „ izvorul vieţii” ? Întru tine se zămislesc pruncii. Cu iubire şi cu har divin. Însă tu eşti cea care porţi asupra ta, atâtea zile, darul cu care eşti binecuvântată. Tu suporţi durere, dar oferi mai departe bucurie. Izvor al vieţii rămâi femeie şi după naştere! Dintru tine se adapă cel nou născut atât cu hrană, cât şi cu iubire pentru a se pregăti zborului spre societate.

De ce nu te dezmierdăm pe tine, femeie, spunându-ţi mai des „ cartea vieţii” ? Fiindcă într-adevăr carte a vieţii eşti! Tu ştii să mângâi, să pansezi, să educi, să iubeşti şi să ocroteşti, să calci şi să îmbraci,să dojeneşti şi să predai. Tu ştii să ierţi şi să zâmbeşti. Cui, iubită femeie? Pruncului pe care îl creşti pentru a-l oferi societăţii. Pe care-l vrei cât mai bun cu putinţă şi cât mai apropiat de Dumnezeu. Nu este oare mama cea mai de preţ binecuvântare pe care o primim din partea Cerurilor?

De ce nu te dezmierdăm pe tine,femeie,spunându-ţi mai des „ bucuria sufletului”? Alături de tine, elixir al vieţii, sufletul capătă raze de lumină. Speranţă şi culoare. Alături de tine bărbatul prinde aripi şi simte că poate muta munţii din loc. Tu ştii să asculţi. Tu ştii să mângâi, să iubeşti şi să faci toate să pară atât de mărunte atunci când suntem în prezenţa ta! Savanţii vorbesc şi cercetează cum că timpul nu s-ar putea opri în loc. Cunoscut-au ei oare o dragoste adevărată? Venită din partea ta, femeie? Cu siguranţă eşti şi un cântec! Cu glasu-ţi cristalin, atât de bine te pricepi să ne pui sufletul pe portativ J cum reuşeşti tu oare? Cu siguranţă eşti şi o poezie! Eşti un adevărat maestru în a aşterne versuri în inima celui e binecuvântat să te aibă pentru viaţa aceasta şi dincolo de ea! Cu siguranţă eşti o strălucire! Lumina-ţi din interior,eleganţa şi rafinamentul tău,toate încălzesc inima stâlpului casei tale, când poate lui nu i se pare o situaţie atât de roz!

Eşti iubită femeie, un mister? Cu siguranţă. Cum reuseşti tu cu două mâini şi-un singur suflet să faci atâtea? Să fii mamă. Să ai carieră. Să fii soţie. Să găteşti. Să îmbraci. Să speli. Să calci. Să faci curăţenie. Să asculţi probleme, fiind astfel psiholog. Să rezolvi rapid mici probleme medicale, fiind astfel doctor. Să construieşti destine, fiind astfel arhitect. Să şlefuieşti caractere, fiind astfel sculptor. Să inovezi când toate parcă-s monotone, fiind astfel inginer. Să gestionezi casa şi s-o ţii din frâu, fiind astfel cel mai bun contabil. Să oferi iubire fără să calculezi prea mult riscurile, fiind astfel investitor. Atunci eşti tu oare, femeie, un mister?!

Să căutăm să ocrotim femeia. Să o ascultăm şi să o facem să aibă încredere deplină în noi. Este puternică, dar totuşi atât de fragilă. Cum le face ea pe toate, cu precizia unui mecanism elveţian? Să alintăm femeia! Să iubim femeia! Să fie centrul universului nostru! Să tratăm femeia astfel încât să fie principala noastră grijă! Să facem toate acestea şi să vedem apoi cum ne va fi traiul!

Iubită femeie, îţi mulţumesc că exişti! Mulţumesc pentru tot ceea ce faci! Câteva umile rânduri, cu cuvinte lumeşti sunt puţine pentru a-mi exprima recunoştinţa faţă de măiastra ta creaţie. Eşti şi vei fi mereu în sufletul meu pentru simplul fapt că eşti cea care educi viitorul societăţii de mâine şi îl pregăteşti să fie cel mai bun din toate timpurile!

 

Cu dragoste şi respect, câteva gânduri din partea celui care a fost învăţat de către îngerul său păzitor, care avea să-i fie până în luna martie a acestui an, bunic, să iubească întâi de toate femeia: mama, bunica, soţia, prietena, mătuşa,verişoara,vecina, străina. Acest înger a avut grijă să-mi lase cea mai valoroasă comoară vie: dragostea pură, chiar şi după 50 ani, faţă de bunica. Respectul şi cinstea pe care sunt sigur că i le poartă şi din înaltul văzduh! Toată ocrotirea şi blândeţea,  toate vorbele calde cu care a dezmierdat-o de fiecare dată când o vedea în faţa ochilor. Şi un simplu măr dacă îi oferea după masă, acesta avea grijă să o mângâie şi să o sărute. Sunt sigur că pentru el nu fructul în sine conta, ci dragostea cu care îi era oferit. Şi mai ales din partea cui îi era oferit. Mulţumesc, bunicule, pentru respectul şi dragostea pe care m-ai învăţat să i le port femeii!

Iubite cititor, împărtăşeşte-l mai departe dacă simţi. Să ajungă în sufletele cât mai multor persoane 🙂

Comentarii

comments

Da un share sa vada si prietenii tai !

Fabian Popovici Written by:

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *